vineri, 20 noiembrie 2009

Sinapsa IV/2009

A apărut numărul al IV-lea al revistei „Sinapsa.

Părintele Dumitru Stăniloae semnează, în primele pagini ale revistei, articolul cu titlul „Liturghia comunităţii şi jertfa interioară în viziunea filocalică”. Renumitul teolog român arată că „împărtăşirea de trupul şi sângele Domnului e împărtăşirea de realitatea eshatologică, nu numai întrucât e împărtăşirea de trupul care a depăşit corupţia şi moartea, de trupul de dincolo de moarte, ci şi întrucât în împărtăşirea acoperită şi nedeplină de aici, ni se dă asigurarea împărtăşirii descoperite şi depline din viaţa viitoare. Împărtăşindu-ne aici de trupul Domnului, trăim în trupul Lui primit forţa atragerii noastre spre împărtăşirea deplină si descoperită cu El în viaţa viitoare. În împărtăşirea euharistică trăim dinamica eshatologică a Euharistiei, trăim atracţia spre culmea împărtăşirii depline, exercitată din ea asupra noastră. Iar aceasta e nu numai atracţia spre împărtăşirea totală şi descoperită de trupul lui Hristos, ci şi spre desăvârşirea noastră duhovnicească şi spre viaţa în trupul înviat si incoruptibil. Căci Euharistia ne dă puterea să sporim în desăvârşire, să sporim nu numai datorită faptului că ne-am împărtăşit de trupul atotcurat al Domnului, ci şi pentru a ne face apţi, sau pentru a ne deschide unei împărtăşiri depline şi descoperite a Lui”.

În continuare, în articolul „Infarctul sufletesc”, Dan Puric povesteşte cu sensibilitate creştină despre o „anatomie a inimii triste la român”, despre „necazul fiinţial” generat de „depunerile de tristeţi” care au îngustat „aorta ce transportă sânge sufletesc la inimă”. El contrapune, în această parabolă, inimii-pompă artificiale a chirurgiei ideologice Inima din Cer, Atotiubitoare, prin al cărei har inima omului revine tainic la viaţă şi fiecare pas „devine o inimă”.

Cunoscutul cercetător în ştiinţă şi teologie de la Universitatea din Portsmouth, Alexei V. Nesteruk, autor al volumelor „Light from the East: Theology, Science and the Eastern Orthodox Tradition” (Fortress Press, 2003) şi „The Universe as Communion: Towards a Neo-Patristic Synthesis of Theology and Science” (London, T&T Clark, 2008), semnează articolul: „Spre un angajament teologic ortodox-răsăritean radical în dezbaterea modernă ştiinţă-religie” (trad. din lb. engl. Florin Caragiu). Pentru Nesteruk, „restabilirea personalismului pierdut în dialogul dintre teologie şi ştiinţă constituie numai o condiţie necesară ca acest dialog să fie îndreptăţit. Cum prezenţa persoanelor în spatele cunoaşterii ştiinţifice nu exclude posibilitatea întrebuinţării sale greşite, teologia intră în legătură cu ştiinţa la un nivel diferit, etic, aducând cunoaşterea sub călăuzirea înţelepciunii sădite în condiţia umană, însă împlinite în comunităţile euharistice. Dimensiunea eclezială a dialogului primeşte astfel specificarea sa suplimentară ca articulare a unei intentionalităţi liturghisitoare în cercetarea ştiinţifică, intenţionalitate care reaşază umanitatea în centrul acestui dialog”.

Urmează un eseu al lui Dumitru Horia Ionescu: „Uitând că am învăţat să uităm”, vorbind despre problema darului spiritualităţii creştine româneşti în Europa, în contextul atât de bulversant şi paradoxal de astăzi.

„Carl Gustav Jung. Psihologie şi Religie. Arhetipuri. O perspectivă creştin-ortodoxă” este titlul studiului semnat de Florin Caragiu şi Mihai Caragiu. Subcapitole: „Introducere”, „Analiza psihologică şi valoarea sufletului”, „Apriorismul schemelor arhetipale. Platonism. Kantianism. Iconicitate”, „Mijlocit şi Nemijlocit”, „Evoluţionismul concepţiei jungiene şi perspectiva creştină”, „Inconştientul şi evoluţia omului: de la animalitate sau din starea de cădere?”, , „Problema medierii şi antagonismului. Raţional şi iraţional”, „Simbol natural şi formă dogmatică”, „Energetismul concepţiei jungiene. Perspectiva antagonistă vs. perspectiva iconică”, „Alteritate şi libertate. Principiul cuaternităţii”, „Inconştient şi conştient. Personal şi colectiv. Personal şi impersonal. Identitate şi devenire”, „Problema remitologizării. Religia interioară şi Taina euharistică”, „Natural şi Supranatural. Atitudinea naturală şi condiţia iconică. Despre filiaţia creaţiei, revelaţie şi Biserică”, „Confesiune şi Dogmă. Valoarea Tainelor”, „Axiologie şi praxiologie. Etică şi estetică”, „Atitudinea teologică şi reducţia transcendentală, la Alexei Nesteruk”.

Gheorghe Ceauşu ne vorbeşte în continuare despre „Omul care ne trebuia”, recenzând volumul „Omul frumos” al maestrului Dan Puric.

„Mistagogia Sfântului Maxim Mărturisitorul. Spaţiu şi Timp: exerciţii de lectură” este titlul studiului semnat de Alexandru Barna, cu subcapitolele: „Pentru mântuirea noastră...”, „Unire şi diferenţă”, „Unitatea spaţiului şi a timpului”, „Spaţiul şi timpul liturgic”.

Urmează studiul „Dihotomii. Trihotomii. X-hotomii” semnat de Părintele Neofit, care prezintă „repere antropologice în dinamica tradiţiei”. Autorul ne vorbeşte despre „Chipul triadic al sufletului. Sufletul şi manifestările lui. Dihotomia antropologică”, precum şi despre Transconştient şi Subconştient, abordând într-o tratare comparativă diverse teorii privind structurile antropologice.

În continuare, avem prilejul să citim în traducerea Anei Blandiana, un poem de Seamus Heaney (poet irlandez laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1995) intitulat „Diptic”.

Dora Mezdrea ne pune din nou la dispoziţie o amplă şi detaliată privire în subteranele poliţiei politice comuniste, de data aceasta referitor la „Constantin Noica în arhiva Securităţii”.

„Pot persoanele Treimii să fie numărate? Răspunsul părinţilor capadocieni” este titlul articolului semnat de Ionuţ Mărăşoiu. Subcapitole: „Limite ale acestui eseu”, „Numărarea Persoanelor Treimii implică ierarhizarea lor?”, „Respingerea semnatică a argumentului numărării”, „Respingerea teologică a argumentului numărării”.

Despre „Libertatea fiilor” ne vorbeşte părintele Dan Popovici. El arată că „libertatea este urcuşul continuu spre Dumnezeu, originea infinită şi necondiţionată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este în esenţa ei experienţă a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în acelaşi timp finită şi infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemişcată în sine, şi este infinită în mişcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate”.

Ştefan Trăuşan-Matu abordează din perspectiva inteligenţei artificiale şi totodată din perspectivă creştină raportul dintre ştiinţă şi religie, arătând că „problema limbajului natural, vorbit current de oameni, se dovedeşte esenţială în inteligenţa artificială”. Se pun în lumină limitele demersului ştiinţific în relaţie semnificativă cu caracterul dialogic al limbajului uman, a cărui origine şi a cărui taină supraraţională provin de la Cuvântul creator divin. Ca răspuns edificator în direcţia unei înţelegeri creştine, sunt amintite contribuţiile a doi gânditori din domeniile filosofiei limbajului şi respectiv teologiei mistice: Mihail Mihailovici Bahtin şi Părintele Ghelasie Gheorghe.

În continuare, avem prilejul de a urmări partea a III-a din incitantul serial cu privire la Jurnalul beethovenian semnat de Carmen Caragiu-Lasswell (cercetător, dr. estetică). Mulţumim pe această cale reprezentanţilor forului F.C.R.C. pentru permisiunea de a traduce în limba română fragmente consistente din Jurnalul filosofic al lui Beethoven.

Despre „Universalitate în sfera juridică. Norbert Rouland şi construcţia unei noi universalităţi” ne vorbeşte Marius Dumitru. Subcapitole: „Universalitate în sfera juridică”, „Norbert Rouland despre istoria şi geografia drepturilor omului şi despre construcţia unei noi universalităţi a drepturilor omului”, „În primul rând, care este locul lui Dumnezeu?”, „În al doilea rând, care este statutul rezervat dreptului minorităţilor?”, „Identificarea”, „Diferenţierea”, „Supunerea”, „Succinte constatări”.

În finalul revistei reproducem numărul 7/Decembrie, 1997, din Foaia de Practică Isihastă „Moş-Pustnicul din Carpaţi”, lucrare a Părintelui Ghelasie Gheorghe apărută în Colecţia Isihasm.

Ultima pagină a revistei este rezervată reproducerii unui Portret al Părintelui Dumitru Stăniloae, lucrare realizată de cunoscutul artist plastic Horea Paştina.

Niciun comentariu: